cautelă
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. cautèle, lat. cautela)
Etimologie: (fr. cautèle, lat. cautela)
1. precauție, precauțiune (inspirată de neîncredere); prudență amestecată cu viclenie, neîncredere.
2. măsură luată spre a preîntâmpina o primejdie, un rău.