pupăire
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (pupăi)
Etimologie: (pupăi)
1. sunet caracteristic pupezei; sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit.
2. (pop. și fam.) (despre oameni) flecăreală, clevetire.
3. (reg.) (despre broaște) orăcăială, orăcăit.