decopertă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după it. discoperta)
Etimologie: (după it. discoperta)
1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.
2. desfacere a acoperișului unei construcții.
3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).
4. (var.) descopertă.