Dictionar

dezabuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désabusé)

1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
2. (var.) (înv.) desabuzat.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.
 

decepționant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (decepționa + -ant)

1. care decepționează; dezamăgitor, deziluzionant.