OK
X
encefalocel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. encéphalocèle)
1.
(med.)
protruzie
a
țesutului
nervos
și
a
meningelor
printr-o
deschidere
a
craniului;
hernie
a
encefalului.
chistencefalocel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cystencéphalocèle)
1.
encefalocel
congenital
cu
degenerescență
chistică.
chistencefalocel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cystencéphalocèle)
1.
encefalocel
congenital
cu
degenerescență
chistică.
encefalom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. encéphalome)
1.
encefalocel
constituit
într-un
țesut
nervos
compact.