OK
X
cățelușă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cățea + -ușă)
1.
(zool.)
diminutiv
al
lui
cățea;
cățea
(mică). (var.)
cățălușă.
tăbălușcă
Parte de vorbire:
s.f. (Transilv.)
Etimologie: (din
tăbălușă
, cu schimbare de sufix)
1.
(zool.)
diminutiv
al
lui
cățea;
cățea
(mică);
cățelușă,
(Transilv.)
tăbălușă.
tăbălușă
Parte de vorbire:
s.f. (Transilv.)
Etimologie: (necunoscută)
1.
(zool.)
diminutiv
al
lui
cățea;
cățea
(mică);
cățelușă,
(Transilv.)
tăbălușcă.