Dictionar

cățelușă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățea + -ușă)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică). (var.) cățălușă.
 

tăbălușcă

Parte de vorbire:  s.f. (Transilv.)  
Etimologie: (din tăbălușă, cu schimbare de sufix)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică); cățelușă, (Transilv.) tăbălușă.
 

tăbălușă

Parte de vorbire:  s.f. (Transilv.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică); cățelușă, (Transilv.) tăbălușcă.