Dictionar

vlăjgan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. sârbocr. vlažan)

1. tânăr înalt, voinic, zdravăn.
2. (reg.) om înalt și prost; om voinic și leneș.
3. (var. reg.) vlăjan, vlăjar, vlejgan.
 

vlăjgancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vlăjgan + -că)

1. (adesea depreciativ) tânără înaltă, voinică, zdravănă.
2. (var.) vlăjgană.
 

vlăjgănos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vlăjgan + -os)

1. de vlăjgan.
2. puternic.
 

vlăjgănos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vlăjgan + -os)

1. de vlăjgan.
2. puternic.
 

vlăjgancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vlăjgan + -că)

1. (adesea depreciativ) tânără înaltă, voinică, zdravănă.
2. (var.) vlăjgană.