OK
X
furnicătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (furnica + -ătură)
1.
senzație
neplăcută
de
înțepături
și
de
mâncărime
de
piele
(asemănătoare
cu
mersul
furnicilor
pe
piele);
furnicare,
(rar)
furnicat.
furnicăreală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (furnicar + -eală)
1.
senzație
neplăcută
de
înțepături
și
de
mâncărime
de
piele
(asemănătoare
cu
mersul
furnicilor
pe
piele);
furnicătură.
rânchezătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (râncheza + -tură)
1.
emitere
de
sunete
caracteristice
diferitor
specii
de
animale
(asemănătoare
cu
ale
calului);
rânchezare.
2.
(prin
analogie;
despre
oameni)
râs
zgomotos;
rânchezare.
3.
(var.
reg.)
renchezătură,
rinchezătură.
furnicare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (furnica)
1.
acțiunea
de
a
furnica
și
rezultatul
ei.
2.
acțiunea
de
a
umbla
încoace
și
încolo
în
număr
mare,
de
a
se
mișca
în
toate
părțile
ca
furnicile;
forfotire.
3.
senzație
neplăcută
pe
suprafața
corpului
(asemănătoare
cu
mersul
furnicilor
pe
piele);
furnicătură.