mioritic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: („Mioriţa“ + -/t/ic)
Etimologie: („Mioriţa“ + -/t/ic)
1. din balada populară „Miorița”.
2. care amintește de „Miorița”.
3. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont.
4. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent.