Dictionar

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.
 

academician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).
 

antiacademic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiacadémique)

1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.
2. (antonim) academic.
 

antiartă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. antiart)

1. artă lipsită de conținut.
2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar față de arta academistă.
3. producție care nu respectă principiile artei (academice); producție antiartistică.
 

biblistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Biblistik)

1. aplicarea academică a unui set de discipline diverse la studiul Bibliei; studiul academic al Bibliei și al textelor conexe.
 

bicorn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicorne)

1. adj. bicornat.
2. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități.