OK
X
afin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. affinis)
1.
adj.
înrudit.
2.
s.
m.
f.
rudă
prin
alianță.
afina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affiner)
1.
a
elimina,
în
timpul
topirii,
bulele
de
aer,
impuritățile
dintr-o
masă
metalică
ori
sticloasă.
2.
(text.)
a
subția
firele.
afinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affinage)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinare.
2.
(var.)
afinagiu.
afinant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affinant)
1.
substanță
care
se
adaugă
materiilor
prime
din
care
se
fabrică
sticla
pentru
afinare.
afinar
Parte de vorbire:
s.m. (regional)
Etimologie: (afin + -ar)
1.
(bot.)
tufă
de
afin.
afinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afina)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinaj.
2.
operație
de
purificare
a
zahărului
brut,
care
precedă
decolorarea
și
rafinarea.
acidofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acidophile)
1.
(despre
substanțe,
țesuturi,
organisme)
cu
afinitate
pentru
un
mediu
acid;
oxifil.
2.
сarе
preferă
sau
este
virulent
în
solurile
acide
(agenți
patogeni
tericoli,
plantă).
3.
care
se
colorează
cu
acizi
(celule,
țesuturi).
acromatofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)
1.
care
nu
are
afinitate
pentru
coloranți.
adenovirus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adénovirus)
1.
grup
de
virusuri
cu
afinitate
pentru
mucoasa
conjunctivală,
faringială
și
țesutul
limfatic.
afinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affinage)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinare.
2.
(var.)
afinagiu.
afinant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affinant)
1.
substanță
care
se
adaugă
materiilor
prime
din
care
se
fabrică
sticla
pentru
afinare.
afinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afina)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinaj.
2.
operație
de
purificare
a
zahărului
brut,
care
precedă
decolorarea
și
rafinarea.