OK
X
anagramatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anagrammatique)
1.
referitor
la
anagramă,
la
anagrame.
2.
care
are
caracterul
anagramei;
care
este
o
anagramă.
3.
care
conține
anagrame.
anagramatist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anagrammatiste)
1.
autor
de
anagrame.
2.
persoană
care
face
anagrame.
enigmistică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. enigmistica)
1.
știința
jocurilor
distractive;
totalitatea
jocurilor
distractive
bazate
pe
încifrarea
și
descifrarea
cuvintelor
(rebus,
monoverbe,
criptograme
etc.).
2.
jocuri
de
vigilență
mentală
care
propun
ghicirea
unui
cuvânt
(frază
sau
concept),
pe
baza
indicațiilor
și
aluziilor
conținute
într-o
proză
sau
text
în
versuri
(puzzle-uri,
ghicitori,
șarade
etc.),
sau
în
figuri
geometrice
și
desene,
adesea
completate
cu
cuvinte,
silabe
sau
litere
(rebus,
jocuri
geometrice
etc.),
sau
prin
modificarea,
conform
anumitor
reguli,
a
cuvântului
sau
a
frazei
propuse
(anagrame,
metateze
etc.).