Dictionar

atractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attractif, lat. attractivus)

1. atrăgător, captivant; atracțios.
 

atractivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Atraktivität)

1. însușirea a ceea ce este atractiv.
 
 

atașant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attachant)

1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.
 

atractivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Atraktivität)

1. însușirea a ceea ce este atractiv.
 

atracțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (atracţie + -os)

1. care atrage; atrăgător, atractiv.
2. (antonime) repulsiv, respingător.
 

nimfetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nymphette)

1. fată foarte tânără cu un fizic atractiv, în aparență candidă, și cu maniere seducătoare; lolită.
2. mică nimfă.
 

atrăgător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (atrage + -(ă)tor)

1. care atrage prin calitățile sale (plăcute); atractiv.
2. care promite foloase, care satisfacții, care place.