Dictionar

bronșită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchite)

1. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse.
 

peribronșită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péribronchite)

1. inflamație a țesutului conjunctiv peribronhial.
 

traheobronșită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trachéobronchite)

1. inflamație a traheii și a bronhiilor, manifestată prin tuse, cu sau fără expectorație.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

bronhofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchophonie)

1. rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronșită, astmă.
 

bronhoree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchorhée)

1. expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică.