Dictionar

terapeutic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thérapeutique)

1. adj. referitor la terapeutică.
2. s. f. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie.
3. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2).
 

terapeutic; vindecător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT therapeuthicus
2. FR thérapeutique
3. EN therapeutic; curative
4. DE therapeutisch; heilend
5. RU терaпевтический
6. HU gyógyító
 

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
 

adrenoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adrénothérapie)

1. (med.) folosirea terapeutică a adrenalinei; terapie cu adrenalină.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

aeropiezoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéropiésothérapie)

1. (med.) metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat.
 

aeropiezotermoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéropiésothermothérapie)

1. (med.) folosirea terapeutică a aerului cald sub presiune.
 

afuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affusion, lat. affusio)

1. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic.