OK
X
autocalculare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autocalcula)
1.
calculare
de
către
sine
însuși
a
impozitelor
sau
a
altor
sume
de
plată;
autocalculație,
(rar)
autocalculat.
precalculare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (precalcula)
1.
acțiunea
de
a
precalcula;
precalculație.
2.
calculare
anticipată.
recalculare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (recalcula)
1.
acțiunea
de
a
recalcula
și
rezultatul
ei;
recalculație.
2.
calculare
din
nou.
3.
stabilire
a
ceva
pe
baza
unor
noi
calcule.
transcalculare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (trans- + calculare)
1.
calculul
coordonatelor
rectangulare
ale
punctelor
de
pe
teren,
prin
trecerea
de
la
un
sistem
de
coordonare
la
un
altul.
ad valorem
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (lat. ad valorem)
1.
(despre
calcularea
taxelor
vamale)
după
valoare.
calculație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. calculatio)
1.
acțiunea
de
a
calcula;
calcul,
calculare.
2.
mulțime
de
calcule
pentru
determinarea
unor
valori.
3.
(var.)
calculațiune.
normator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (norma + -tor)
1.
specialist
în
stabilirea
și
calcularea
normelor.
postcalculație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. postcalculation)
1.
calculare
a
prețului
de
cost
efectiv
după
terminarea
fabricării
produsului;
postcalcul.
precalculație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. precalculation)
1.
acțiunea
de
a
precalcula;
precalculare.
2.
calculare
anticipată.
recalculație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (re- + calculaţie)
1.
acțiunea
de
a
recalcula
și
rezultatul
ei;
recalculare.
2.
calculare
din
nou.
3.
stabilire
a
ceva
pe
baza
unor
noi
calcule.