OK
X
benign, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. benignus, fr. bénigne)
1.
(despre
boli)
care
nu
dă
complicații
sau
stări
grave.
birocratism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1.
interpretare
și
aplicare
formalistă,
cu
complicații
inutile,
a
legilor,
a
dispozițiilor,
în
rezolvarea
problemelor
administrative,
organizatorice
etc.;
birocrație.
eutocie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. eutocie, gr. eutokia)
1.
naștere
normală,
fără
complicații.
imbroglio
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. imbroglio)
1.
încurcătură.
2.
piesă
de
teatru
cu
intrigă
foarte
încurcată.
3.
(muz.)
denumire
a
anumitor
complicații
ritmice,
care
încurcă
tactul.
neurobruceloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. neurobrucellose)
1.
bruceloză
în
care
predomină
complicațiile
nervoase.
apendicocel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. appendicocèle)
1.
(med.)
hernie
a
apendicelui
(această
patologie
poate
duce
la
complicații
precum
durerea,
inflamația
și,
în
unele
cazuri,
perforarea
apendicelui,
care
necesită
intervenție
chirurgicală).