OK
X
predomina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prédominer)
1.
a
sta
mai
presus,
a
avea
rolul
principal;
a
domina.
predominant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prédominant)
1.
care
predomină,
care
prevalează;
predominator.
predominant; preponderent; prevalent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
praedominans;
praevalens
2.
FR
prédominant;
prépondérant
3.
EN
prevalent;
predominant
4.
DE
vorherrschend;
überwiegend
5.
RU
доминирующий;
rосподсвующий
6.
HU
uralkodó,
túlsúlyban
levő;
fölényben
levő,
döntő;
hasznot
húzó,
kihasználó
predominanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prédominance)
1.
caracter
predominant;
calitatea
a
ceea
ce
predomină;
superioritate,
predominare,
predominație.
2.
(var.)
(reg.)
predominență.
predominare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (predomina)
1.
acțiunea
de
a
predomina
și
rezultatul
ei;
predominanță,
predominație.
2.
superioritate
pe
care
cineva
sau
ceva
o
are
asupra
altcuiva
prin
număr,
cantitate,
dimensiune,
forță,
valoare,
intensitate,
autoritate
etc.
3.
ridicare
valorică
deasupra
altora.
4.
întâietate,
preponderență.
predominație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prédomination)
1.
condiția
sau
starea
de
a
fi
predominant;
ascendență,
dominație,
preeminență,
preponderență.
2.
(var.)
predominațiune.
predominator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (predomina + -tor)
1.
care
predomină
prin
număr,
cantitate,
dimensiune,
forță,
valoare,
intensitate,
autoritate
etc.;
predominant.
2.
(var.)
predominător.
aculalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acoulalia)
1.
limbaj
în
care
predomină
jargonofazia
și
nonsensurile.
afectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)
1.
care
se
referă
la
sentimente,
emoții,
la
afect.
2.
care
provoacă
o
reacție
organică
conștientă.
3.
caracterizat
de
predominanța
emoțiilor
și
sentimentelor.
4.
care
dovedește
afecțiune;
sensibil,
sentimental.
agrar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)
1.
referitor
la
proprietatea
funciară;
agrarian,
agricol.
2.
reformă
~ă
=
reformă
a
relațiilor
de
proprietate
asupra
pământului.
3.
în
care
predomină
agricultura.
banc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banc)
1.
depunere
de
aluviuni,
nisip,
pietriș
și
nămol
pe
fundul
mărilor,
lacurilor
și
al
fluviilor.
2.
aglomerare
de
pești
marini,
în
care
predomină
o
anumită
specie.
baroc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
în
arhitectură,
pictură,
literatură,
muzică,
predominant
între
sfârșitul
Renașterii
și
mijlocul
sec.
XVIII,
care
cultivă
libertatea
și
monumentalitatea
formelor,
ornamentația
excesivă,
inventivitatea
și
fantezia
exprimării.
2.
stil
de
la
sfârșitul
perioadelor
clasice,
în
care
forma
se
dezvoltă
în
dauna
conținutului.
3.
(fig.)
exagerat;
bizar,
extravagant.
bazaltic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. basaltique)
1.
care
este
format
în
întregime
sau
parțial
din
bazalt.
2.
care
se
referă
la
sau
care
amintește
de
bazalt.
3.
organe
~e
=
formațiuni
vulcanice,
sub
formă
de
prisme
poligonale
(predominant
hexagonale),
care
se
formează
prin
fracturarea
progresivă
a
rocii
în
timpul
răcirii
relativ
lente
a
bazaltului.