Dictionar

conlucra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. collaborer)

1. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune.
 

concurge

Parte de vorbire:  vb. intr. (înv.)  
Etimologie: (după lat. concurrere)

1. a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții; a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge.
2. a lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera.
3. a candida, a concura.
 

coopera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. coopérer, lat. cooperari)

1. a acționa, a lucra împreună cu cineva pentru a realiza ceva; a participa, a contribui la o lucrare sau la o acțiune comună; a colabora, a conlucra.
2. (antonime) a concura, a rivaliza.
 

cooperare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coopera)

1. faptul de a coopera.
2. conlucrare a unor persoane, unități economice sau țări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea științifică și tehnică etc.
 

interoperativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inter1- + operativitate)

1. conlucrare între forțele armate ale mai multor țări.