împreunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (împreuna)

1. acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei.
2. unire.
3. (învechit) întâlnire, adunare.
4. împerechere (a două ființe de sex opus).
5. (înv.) împreunătură.

împreunat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. împreuna)

1. îmbinat, reunit, unit, strâns la un loc.
2. care săvârșește actul sexual.
3. care s-a întâlnit cu cineva.
4. (înv) întâmpinat.

împreunat; reunit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adjunctus
2. FR rattaché; connexé
3. EN jointed; united
4. DE verbunden; hingehörig
5. RU связaнный; соединённый
6. HU hozzácsatolt; egyesített

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

AMBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. ambo „doi, amândoi”)

1. „amândoi, împreună, dublu”.