conotație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. connotation)
Etimologie: (fr. connotation)
1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete.
2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă.
3. semnificație.