OK
X
controversa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. controverser)
1.
a
discuta
în
contradictoriu.
controversă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. controverse)
1.
discuție
în
contradictoriu
asupra
unei
chestiuni;
polemică,
dispută.
2.
(fam.)
discuție
aprinsă.
controversabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. controversable)
1.
care
poate
fi
controversat.
controversabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. controversable)
1.
care
poate
fi
controversat.
discusiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)
1.
dezbatere
contradictorie,
controversă;
ceartă;
contestație.
discusiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. discussif)
1.
care
ține
de
o
controversă.
2.
(med.)
care
înlătură,
rezolvă
acumularea
de
fluide.
dispută
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dispute)
1.
dezbatere,
discuție
aprinsă,
controversă
(cu
privire
la
un
subiect,
la
o
temă);
(p.
ext.)
diferend,
ceartă.
2.
competiție
(sportivă).
eristic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. éristique, gr. eristikos)
1.
I.
referitor
la
eristică.
2.
referitor
la
controversă.
3.
școală
~ă
=
nume
dat
școlii
filozofice
din
Megara
(Grecia
antică),
datorită
înclinării
ei
spre
controverse.
4.
II.
adept
al
eristicii.
5.
filosof
aparținând
școlii
din
Megara.
rix
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. rixe)
1.
ceartă
violentă
între
două
sau
mai
multe
persoane,
adesea
însoțită
de
bătaie
și
de
injurii;
încăierare.
2.
dispută,
controversă.
3.
(var.)
rixă.