OK
X
biblioclastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (biblioclast + -ie)
1.
act
patologic
de
negare,
de
distrugere
a
cărților.
2.
atitudine
de
respingere
a
unor
lucrări
înainte
de
a
fi
citite.
bibliofob, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)
1.
persoană
care
urăște
cărțile,
cititul;
dușman
al
cărților.
2.
(anton.)
bibliofil.
bibliograf, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. bibliographe)
1.
specialist
în
bibliografie;
persoană
care
studiază
bibliografia.
2.
persoană
versată
în
cunoașterea
cărților,
edițiilor
etc.
și,
mai
ales,
care
scrie
pe
acest
subiect.
3.
persoană
care
scrie
bibliografii.
bibliotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1.
colecție
de
cărți,
manuscrise,
publicații
periodice
etc.,
aranjate
și
clasate
într-o
anumită
ordine;
instituție,
local
care
o
adăpostește.
2.
mobilă,
raft,
dulap
pentru
păstrarea
cărților.
3.
nume
dat
unor
colecții
de
tipărituri,
identice
ca
aspect,
care
tratează
teme
dintr-un
domeniu
oarecare.
4.
colecție
de
programe
într-o
unitate
de
informatică.
bristol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bristol)
1.
carton
alb,
lucios,
de
calitate
foarte
bună,
din
care
se
fac
copertele
cărților
și
cărțile
de
vizită.
canafas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kannefas, Kanevas)
1.
pânză
tare
de
cânepă,
la
confecționarea
întăriturilor
pentru
haine
și
la
legarea
cărților.