ambreiaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. embrayage)
Etimologie: (fr. embrayage)
1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.