denaturaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénaturaliser)

1. a ridica naturalizarea (cuiva), a-l priva de drepturile câștigate prin naturalizare.

denaturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (denaturaliza)

1. acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei.
2. privarea cuiva de drepturile câștigate prin naturalizare; (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
3. (antonime) naturalizare, (înv.) naturalizație.

naturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (naturaliza)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (înv.) naturalizație.
2. acțiunea prin care se conferă unui străin (sau apatrid) cetățenia țării în care își are domiciliul.
3. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizarea plantelor sau animalelor la un mediu străin.
4. pregătirea și umplerea animalelor moarte pentru a le da un aspect viu; taxidermie.
5. (antonime) denaturalizare, (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.

naturalizație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. naturalisation)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.
2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.
3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.
4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.
5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.
6. (var.) naturalizațiune.
7. (antonim) denaturalizare.

denaturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (denaturaliza)

1. acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei.
2. privarea cuiva de drepturile câștigate prin naturalizare; (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
3. (antonime) naturalizare, (înv.) naturalizație.