flexură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flexure, lat. flexura)

1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente.
2. formație anatomică încurbată.

profilograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profilographe)

1. aparat pentru înregistrarea asperităților de pe suprafața unei piese (prelucrate), a denivelărilor unui drum etc.

terasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrassement)

1. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc.

neted

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nitidus)

1. care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos.
2. mușchi ~ sau musculatură, fibră (musculară) ~ă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații.
3. (despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos.
4. (despre păr) lins, întins.
5. (despre suprafețe, locuri, terenuri) care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes.
6. (despre drumuri) fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin.
7. expr. (adverbial) a-i veni (sau a-i fi) ~ = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână.
8. fig. clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct.

netezeală

Parte de vorbire:  s.f. (desuet)  
Etimologie: (netezi + -eală)

1. însușire a unui obiect de a avea suprafața lipsită de asperități; însușire a unui loc de a fi lipsit de denivelări; netezime.

netezime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (neted + -ime)

1. însușire a unui obiect de a avea suprafața lipsită de asperități; (concretizat) suprafață lipsită de asperități.
2. însușire a unui loc de a fi lipsit de denivelări; (concretizat) loc fără denivelări.