Dictionar

etilenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éthylène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră și inflamabilă, cu formula structurală restrânsă H2C=CH2, cea mai simplă dintre alchene; etenă.
2. (var.) etilen, etilină.
 

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

oxiacetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oxyacétylène)

1. combinație a acetilenei cu oxigen.
 

polietilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyéthylène)

1. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial.
 

tricloretilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trichloréthylène)

1. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, în stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc.
 

acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuși chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
 

etenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. éthène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obținută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă.
 

oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.
2. sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreținută de oxigen și acetilenă.