acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuși chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.

ciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclique, gr. kyklikos)

1. adj. care se desfășoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă.

coroda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. corroder, lat. corrodere)

1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc.
2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă.
3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja.
4. (fig.) a distruge cu încetul.

diatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diatomique)

1. (despre elemente sau compuși chimici) cu molecula din doi atomi; biatomic.

izomeriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isomériser)

1. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său.

primar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. primarius, fr. primaire)

1. adj. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază.
2. învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist.
3. simplu, rudimentar, simplist.
4. (despre cuvinte) primitive.
5. (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive).
6. (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli.
7. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament.
8. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.
9. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune.