Dictionar

femel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. femelle, lat. femella)

1. adj. de sex feminin.
2. (despre flori) prevăzut cu pistil, fără stamine.
3. s. f. animal de sex feminin; (peior.) femeiușcă.
 

femel; feminin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT femineus; femininus
2. FR femelle; féminin
3. EN female; feminine
4. DE weiblich
5. RU женский
6. HU női, termős
 

ginogamet; gamet femel

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gynogameta
2. FR gynogamète
3. EN gynogamete; egg-cell
4. DE Gynogamet; Eizelle; weibliche Keimzelle
5. RU rиноraметa
6. HU ginogaméta, női szaporítósejt
 

ginogametofor; gametofor femel

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gynogametophorum
2. FR gynogamétophore
3. EN gynogametophore
4. DE Gynogametophor
5. RU rиноraметофор
6. HU ginogametofórum
 

macrogamet; gamet femel

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT macrogameta; gynogameta
2. FR macrogamète
3. EN macrogamete
4. DE Makrogamet
5. RU мaкроraметa
6. HU makrogaméta, női ivarsejt, petesejt
 

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.
 

amfitochie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphitokie)

1. formă de partenogeneză în care din ovulul fecundat rezultă indivizi masculi sau femeli.
 

androgamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androgamie)

1. proces de fecundare a gametului mascul cu cel femel.
 

androgen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgène)

1. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi.
2. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine.
 

anizogam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anisogame)

1. (biol.) care prezintă anizogamie; califică gameții masculi și femeli care sunt diferiți din punct de vedere morfologic și/sau fiziologic; heterogam.