pitagoreic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. pythagoreisch)
Etimologie: (germ. pythagoreisch)
1. I. referitor la pitagorism, propriu pitagorismului.
2. care ține de școala lui Pitagora; pitagoric.
3. care se referă la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică.
4. II. adept al pitagorismului; pitagoric, pitagorician.
5. adept al filosofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora.