OK
X
addenda
Parte de vorbire:
s.f. inv.
Etimologie: (lat. addenda)
1.
anexă
la
o
lucrare,
cuprinzând
note,
texte,
diagrame
etc.
2.
~
et
corrigenda
=
addendă
prin
care
se
și
corectează
greșelile
dintr-o
lucrare.
corecta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (corect)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
îndrepta
greșelile,
defectele
etc.;
a
(se)
corija.
2.
tr.
a
regulariza
curgerea
unui
curs
de
apă.
corectură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1.
corectare
a
greșelilor
de
culegere
în
cursul
tipăririi
unui
text.
2.
foaie
de
probă,
tipărită
provizoriu,
pe
care
se
înseamnă
greșelile
de
tipar
ce
trebuie
corectate
în
tipografie.
corrigenda
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (lat. corrigenda)
1.
listă,
plasată
în
general
la
sfârșitul
cărții,
în
care
sunt
semnalate
și
îndreptate
greșelile
de
tipar
sau
de
fond;
erată,
erratum.
critica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. critiquer)
1.
a
dezvălui
greșelile,
lipsurile
unei
persoane,
ale
unei
opere
etc.,
arătând
cauzele
și
indicând
mijloacele
de
îndreptare.
2.
a
arăta
cu
răutate
sau
cu
exagerare
lipsurile
sau
greșelile
cuiva.
3.
(peior.)
a
vorbi
de
rău,
a
bârfi.
incorigibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incorrigible)
1.
care
nu
se
(mai)
poate
îndrepta,
corija;
care
persistă
în
greșelile,
erorile
sale.
2.
(var.)
incorijibil.
3.
(antonime)
curabil,
corigibil.