OK
X
ignorant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ignorant, lat. ignorans)
1.
(om)
lipsit
de
cunoștințe,
incult.
ignoranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ignorance, lat. ignorantia)
1.
lipsă
de
cunoștințe,
de
învățătură;
incultură.
ignorantism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ignorantisme)
1.
mod
de
a
gândi
al
celor
care
consideră
instruirea
ca
dăunătoare.
ignorantist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. ignorantiste)
1.
I.
referitor
la
ignorantism
sau
la
susținătorii
acestei
doctrine,
care
consideră
educația,
cultura
ca
fiind
dăunătoare.
2.
II.
adept
al
ignorantismului.
agramat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat., gr. agrammatos)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
face
greșeli
elementare
de
gramatică;
ignorant,
incult.
2.
adj.
care
conține
greșeli
de
exprimare
și
de
ortografie.
agramatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrammatisme)
1.
necunoaștere
a
vorbirii
și
a
scrierii
corecte;
incultură,
ignoranță.
2.
pierdere
a
capacității
de
a
exprima
cuvintele.
analfabet, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. analphabète)
1.
neștiutor
de
carte.
2.
(fig.)
ignorant,
incult;
incompetent.
asinitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. asinità)
1.
acțiune,
vorbire
care
demonstrează
sau
amintește
de
ignoranța
măgarului;
măgărie.
beoțian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. béotien)
1.
I.
care
aparținea
Beoției
sau
beoțienilor;
care
se
referă
la
Beoția
sau
la
beoțieni;
originar
din
Beoția.
2.
I.
(înv.)
greoi
la
minte.
3.
(persoană)
din
Beoția.
4.
(om)
ignorant,
lipsit
total
de
preocupări
intelectuale
(cu
aluzie
la
reputația
locuitorilor
Beoției
antice).
ignar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ignare, lat. ignarus)
1.
care
este
lipsit
de
educație,
de
cultură;
care
este
profund
ignorant;
incult.