OK
X
inacceptabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inacceptable)
1.
care
nu
poate
fi
acceptat,
admis.
inacceptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. inacceptabilité)
1.
faptul
de
a
nu
fi
acceptabil;
neacceptabilitate.
2.
(lingvistică)
însușire
a
unui
enunț
de
a
nu
fi
acceptabil.
3.
(antonim)
acceptabilitate.
acceptabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1.
care
poate,
care
trebuie
acceptat;
convenabil.
2.
satisfăcător,
corect,
pentru
o
muncă,
un
rezultat;
pasabil.
3.
(antonime)
inacceptabil,
neacceptabil.
acceptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acceptabilité)
1.
faptul
de
a
fi
acceptat,
de
a
putea
fi
acceptat.
2.
mulțimea
de
condiții
care
fac
ceva
acceptabil.
3.
(lingvistică)
însușirea
unui
enunț
de
a
fi
acceptabil;
exigența
ca
o
propoziție
să
nu
fie
nici
agramaticală,
nici
asemantică.
4.
(antonim)
inacceptabilitate.
scandal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scandale, lat. scandalum)
1.
reacție
violentă
de
protest
față
de
ceva
nedemn,
rușinos,
inacceptabil
etc.
2.
ceartă
însoțită
adesea
de
bătaie,
de
deteriorări
de
obiecte
etc.;
(p.
ext.)
zgomot,
gălăgie
mare
produsă
de
o
asemenea
ceartă.
3.
(fam.)
portjartier.
nesufericios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (ne- + sufericios)
1.
insuportabil,
inacceptabil,
intolerabil.
neacceptabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + acceptabil)
1.
care
nu
este
acceptabil.
2.
care
nu
poate
fi
acceptat,
admis;
inacceptabil.