Dictionar

inofensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inoffensif)

1. care nu face rău; nevătămător.
 

nevătămător; inofensiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT innoxius; innocuus
2. FR inoffensif; non nuisible
3. EN harmless
4. DE unschädlich; harmlos
5. RU безвредный
6. HU ártalmatlan; nem mérgező
 

anavaccin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anavaccin)

1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.
 

anavenin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anavenin)

1. antigen inofensiv prin detoxificarea cu formol a veninurilor.
 

anodin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
 

atoxic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atoxique)

1. care este netoxic, neotrăvitor sau inofensiv.
2. care nu are venin; neveninos.
 

benignitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bénignité)

1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.
 

demina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déminer)

1. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic.