agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.

algină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algine)

1. substanță mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei.

cenobiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.

zooglee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zooglée)

1. aglomerare de microorganisme într-o masă mucilaginoasă.

oncoid

Parte de vorbire:  s.m. (pl. -zi)  
Etimologie: (fr. oncoïde)

1. (geologie) nodul rotunjit, cel mai adesea calcaros, cu dimensiunea cuprinsă între mm și cm, compus dintr-un miez și straturi laminare subțiri care înconjoară concentric miezul; miezul poate fi compus dintr-un grăunte de calcar sau alte roci sau chiar resturi de scoici; spre deosebire de ooide, straturile laminare sunt neregulate, se pot suprapune, nu sunt sferice, și sunt produsul aderenței granulelor foarte fine pe o suprafață mucilaginoasă a unui covor de alge sau microbian care acoperă miezul.