mâhnire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. mâhni)
Etimologie: (v. mâhni)
1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; (desuet) mâhniciune.
2. (înv.) pierderea cumpătului; enervare.
3. (înv.) (religie) mărturisirea păcatelor făcute, cerând iertare de la providență; pocăire.
4. (antonime) plăcere, veselie, voioșie.