Dictionar

nazal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nasal)

1. adj. relativ la nas.
2. (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului.
3. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas.
4. (s. f.) consoană nazală.
5. s. n. armătură a coifului care apăra nasul.
 

nazalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nasalité)

1. particularitate a unui sunet de a fi pronunțat pe nas.
 

nazaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. nasaliser)

1. tr. a pronunța pe nas (un sunet).
2. refl. (despre sunete) a căpăta un caracter nazal.
 

bretesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bretesse)

1. lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație.
2. nazal (II) mobil la coifuri.
 

catar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catarrhe, lat. catarrhus, gr. katarrhos)

1. inflamație a mucoasei unui organ (mucoasa nazală), însoțită de secreție.
 

catarinieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catarhiniens)

1. pl. grup de maimuțe superioare cu septul nazal mult îngustat, nările apropiate și coada scurtă, neprehensilă.
 

coană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choane)

1. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară.
 

CONCHI-, CONCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. conchi-, concho-, cf. lat. concha, gr. konkhe „cochilie”)

1. „cochilie, scoică; cornet nazal”.
 

CONCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. konkhos „cochilie, scoică”)

1. „cochilie, cornet nazal”.