bidirecțional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (bi- + direcţional)
Etimologie: (bi- + direcţional)
1. care are loc, se propagă în două direcții.
2. care se poate mișca în două direcții (de obicei opuse).
3. care acționează sau operează în două direcții (de obicei opuse).