OK
X
opus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. opus, germ. Opus)
1.
termen
pentru
catalogarea
și
numerotarea
cronologică
a
lucrărilor
unui
compozitor.
opuscul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. opuscule, lat. opusculum)
1.
scriere
științifică
sau
literară
de
dimensiuni
mici.
opușină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. опушина)
1.
stufărie
deasă
în
care
iernează
peștele
și
unde
pescuitul
este
interzis.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
acronic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. achronique)
1.
care
se
situează
în
afara
timpului,
în
afara
reperelor
cronologice
acceptate;
atemporal.
2.
(înv.)
(astron.)
care
se
află,
la
răsărit
sau
la
apus,
pe
partea
cerului
opusă
soarelui.
advers, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)
1.
situat
în
față;
contrar,
opus.
2.
(bot.)
pus,
aflat
față
în
față
(antere,
frunze).
3.
(bot.)
cu
adaptare
la
împrejurări
nefavorabile.
4.
parte
~ă
=
adversar
(într-un
proces).
5.
(fig.)
potrivnic.
afototropism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphototropisme)
1.
curbare
a
plantelor
în
direcția
opusă
luminii.
alotip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allotype)
1.
(biol.)
individ
cu
sex
opus
holotipului.
alotropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allotropie)
1.
proprietate
a
unor
corpuri
sau
organisme
de
a
se
prezenta
sub
diferite
forme
ori
de
a
fi
diferite
ca
structură
moleculară.
2.
(biol.)
proces
de
atracție
reciprocă
între
două
celule
de
sens
opus.