constitui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constituer, lat. constituere)

1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa.
2. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului.

legist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légiste)

1. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist.
2. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală.
3. s. m. pl. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții.
4. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității.

miniteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mini-théatre)

1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții.
2. teatru pentru astfel de spectacole.
3. teatru cu capacitate mică; club teatral.

obiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. objection, lat. obiectio)

1. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea.

pedant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pédant, germ. Pedant)

1. (cel) care are pretenții nejustificate de erudiție, de competență; meticulos, formalist.

pretențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prétentieux, it. pretenzioso)

1. plin de pretenții; exigent.
2. afectat, înfumurat, încrezut.