Dictionar

disfemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysphémie)

1. tulburare a pronunțării cuvintelor.
 

distomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dystomie)

1. ansamblu de tulburări ale pronunțării.
 

fonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonie)

1. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii).
 

ocluziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. occlusion, lat. occlussio)

1. închidere, astupare a unui orificiu, a unui canal; obstrucție.
2. ~ intestinală = oprirea, întreruperea tranzitului intestinal.
3. închidere a canalului fonator într-un anumit punct al lui în timpul pronunțării unei consoane.
4. (met.) stadiul final al evoluției unui ciclon.
5. bulă de gaz într-o piesă de metal după turnare.
 

sigmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sigmatisme

1. folosire frecventă a sunetului s.
2. modificare a unei consoare, articularea lui s.
3. tulburare de vorbire constând în dificultatea sau imposibilitatea pronunțării consoanei s.
 

sinalefă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. synalèphe, lat. synalaepha)

1. fuziune în timpul pronunțării a două silabe într-una singură prin contracție, eliziune sau sinteză.