Dictionar

aprânz

Parte de vorbire:  s.n. (înv., pop.)  
Etimologie: (a- + prânz)

1. interval de timp cuprins între orele 7 și 9 dimineața.
2. (expr.) ~ul (cel) mic = timpul cuprins între orele 9 și 10 dimineața; aprânjor.
3. (expr.) ~ul (cel) mare = (masa de) prânz.
 

anautogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anautogène)

1. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin.
 

brunch

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. brunch)

1. masa de dimineață luată mai târziu, ținând loc atât de mic dejun cât și de prânz.
 

dejun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dejuna)

1. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă.
2. micul ~ = gustare de dimineață.
 

dejuna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déjeuner)

1. a lua masa de prânz; a prânzi.
 

lunch

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lunch)

1. masă ușoară de prânz, care se servește la bufet.
 

postprandial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. postprandial, lat. postprandialis)

1. referitor la momentul după masa de prânz, care are loc după masa de prânz.