Dictionar

anteislamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéislamique)

1. care precede islamul, civilizația islamică sau religia islamică; preislamic.
 

Apocalips

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocalypse, gr. apokalypsis)

1. viziune mistică înspăimântătoare a sfârșitului lumii în religia creștină.
2. scriere care înfățișează alegoric sfârșitul lumii.
 

avatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avatar)

1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită).
 

bizantinistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Byzantinistik)

1. ramură interdisciplinară a științelor umanistice care se ocupă cu istoria, cultura, portul, religia, arta, știința, economia și politica Imperiului Bizantin; bizantinologie.
 

catolic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
 

consubstanțialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consubstantialité)

1. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.