Dictionar

friguros

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. frigorosus)

1. care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece.
2. înfrigurat.
3. (despre locuințe) care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig.
4. (despre ființe) care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul.
 

riguros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso)

1. (și adv.) sever, strict, făcut cu scrupulozitate.
2. care nu admite abateri; inflexibil.
3. exact, precis.
 

algoritmizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algoritmiza)

1. modelare a oricărui proces sau fenomen conform unui program riguros de procedee și prescripții succesive.
 

deduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. deducere, după fr. déduire)

1. a raționa printr-o serie de propoziții care decurg riguros unele din altele, mergând de la cauză la efect, de la principiu la consecință, de la general la specific; a face o deducție.
2. (înv.) a scădea o cantitate din alta; a scădea o sumă dintr-un total de plătit.
3. (antonime) a induce, a adiționa.
 

echitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équité, lat. aequitas)

1. egalitate, dreptate, nepărtinire.
2. cinste.
3. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a obligațiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia.
 

electrobeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrobéton)

1. beton armat turnat pe timp friguros și încălzit electric prin intermediul armăturii lui.
 

geometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géométrique, lat. geometricus)

1. care formează obiectul geometriei, de geometrie.
2. loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate.
3. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic.
4. stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești.
5. (fig.) precis, (riguros).
 

matematic, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.f.  
Etimologie: (fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)

1. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii.
2. (adv.) exact, precis, riguros.
3. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea.