suculent, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f. pl.
Etimologie: (fr. succulent, lat. suculentus)
Etimologie: (fr. succulent, lat. suculentus)
1. I. cu mult suc, zemos; (prin ext.) savuros și hrănitor.
2. (bot.) se spune despre o plantă ale cărei țesuturi sunt bogate în apă.
3. (fig.) plin de conținut, de savoare.
4. II. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase.