Dictionar

aflui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affluer, lat. affluere)

1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
3. (fig.) a se îmbulzi.
 

arterial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artériel)

1. referitor la artere.
2. (despre sânge) care circulă prin artere.
 

iriga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. irriguer, lat. irrigare)

1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale.
2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ.
 

normocrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. normochrome)

1. (despre anemie) în cursul căreia deficitul de hemoglobină este paralel cu scăderea numărului de globule roșii.
2. (despre sânge) al cărui indice colorimetric este normal.
 

osteonecroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ostéonécrose)

1. (med.) deteriorare anormală și prematură a țesutului osos din cauza lipsei de vascularizare (irigare cu sânge); necroză osoasă.
 

oxigena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. oxygéner)

1. refl. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul.
2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen.
3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată.
4. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată.