OK
X
tehnicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (germ. technisch)
1.
care
aparține
tehnicii;
privitor
la
tehnică;
tehnic,
(înv.)
tehnologicesc.
tehnicește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (tehnic + -ește)
1.
în
mod
tehnic;
cu
tehnicitate;
conform
procedeelor
tehnice.
2.
din
punct
de
vedere
tehnic;
în
termeni
tehnici.
agrofond
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. agrofond)
1.
ansamblu
de
procedee
agrotehnice
pentru
fertilizarea
unui
teren
experimental.
agrologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrologie)
1.
agrotehnică.
2.
studiul
factorilor
de
vegetație
și
a
mijloacelor
tehnice
de
ameliorare.
agrotehnic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
1.
adj.
referitor
la
agrotehnică.
2.
s.
f.
știință
care
studiază
modul
în
care
omul
poate
interveni
în
corelația
dintre
factorii
de
vegetație,
sol
și
plantele
cultivate;
agrologie.
3.
procedeele
tehnice
de
cultivare
a
unei
plante.
armament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armement, lat. armamentum)
1.
totalitatea
mijloacelor
tehnice
de
luptă
din
dotarea
unei
unități
militare,
a
unei
nave,
țări
etc.
2.
tot
ce
există
la
bordul
unei
nave
gata
de
plecare.
artificier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artificier)
1.
specialist
în
manipularea
explozivelor
și
a
mijloacelor
pirotehnice.
2.
muncitor
specializat
în
producerea
exploziilor
în
exploatările
miniere.
asana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assainir, lat. sanare)
1.
a
înlătura
surplusul
de
apă
de
pe
o
suprafață
de
teren
prin
lucrări
hidrotehnice;
(p.
ext.)
a
curăța,
a
face
salubru.
2.
(med.)
a
elimina
un
focar
de
infecție.
3.
(fig.)
a
îmbunătăți,
a
redresa;
a
însănătoși.
4.
(ec.)
a
stabiliza
(moneda).