Dictionar

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa.
 

aeromagnetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aeromagnetometrie)

1. aparat folosit la ridicările și prospecțiunile magnetice de la bordul unui avion; aparat în aeromagnetometrie.
 

amara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amarrer)

1. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave.
 

ambarca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embarquer)

1. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave.
2. tr. (despre nave) a lua apă la bord.
3. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord.
 

arbora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine.