Dictionar

arheograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (din arheografie)

1. specialist în arheografie, disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice.
 

arheografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archéographie)

1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice.
2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice.
 

cantautor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantautore)

1. cântăreț care își compune singur textele.
 

etnoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + astronomie)

1. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre și rituale tradiționale ale popoarelor referitoare la astre, constelații.
 

etnolingvist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ethnolinguiste)

1. specialist în etnolingvistică, studiul relațiilor dintre limbi și contextele socio-culturale în care acestea operează.
 

exegetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exégétique)

1. care explică, interpretează; bazat pe exegeză.
2. școală ~ă = curent în dreptul burghez care consideră că textele de lege trebuie interpretate scrict literal și logic-formalist.