diapazon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diapason)
Etimologie: (fr. diapason)
1. mic instrument de oțel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.
2. a fi la același ~ cu cineva = a fi la aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva.
3. ambitus.
4. model-tip de hașuri la standardizarea trasării grosimii hașurilor.
5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime și minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.